un alt episod din seria "crapam de ras" - alex

Alex se plangea la inceput de avalansa de mine. Nu facea fata nebuniei mele si se mira cand imprumutam un videoproiector, sau imi zicea ca sunt o ciudata din te miri ce motive. Ei bine de la o vreme ma intrece. Trecand peste faza cu "have some cat" (ca sa traduc - Alex o mangaia pe pisi, care naparlea si lasa mult par, iar afirmatia a fost facuta in timp ce arunca spre noi tot paru, cu un zambet sadic- have some cat:D ), imi pune la incercare gatu care e in pioneze. Ma chinui sa nu tusesc sa-mi diminuez durerea, dar e mai greu cu Alex prin preajma . De ce? Pai:

eu : ma duc in seara asta la corina
eu : sa imi faca frectie cu spirt
eu : ma dor plamanii....si spatele
Alexz z: incearca cu carmol mai degraba
Alexz z: Compozitie: Alcohol Denat., Aqua, Menthol, Terpineol, Cinnamal - aldehida cinamica, Savory (Satureia Hortensis) Oil - ulei de cimbru.
Alexz z: armol activeaza circulatia locala a sangelui. In timpul aplicarii locale are o actiune rubefianta decongestionand tesuturile si organele subiacente locului aplicarii. Uleiul de cimbru stimuleaza circulatia determinand revigorarea si relaxarea musculara diminuand astfel senzatia de contractura. Mentolul produce dilatarea vaselor de sange cu care vine in contact determinand initial o senzatie de raceala pe piele, urmata de o incalzire. Stimuleaza nervii senzitivi si motori influentand atenuarea contracturii musculare si a pruritului.
eu : staaai
eu : prea multe cuvinte medicale
eu : deci ulei de cimbru?
eu : adik sa iau ulei de cimbru in loc de carmol ala?
Alexz z: dap, si te dai cu el, apoi te tavalesti prin susan, si te bagi la cuptor intr 2 si 3 ore la temperatura potrivita, periodic se deschide usa cuptorului si se uda cu vin alb sec
Alexz z: nu mah.. ti-am dat din ce e facut uf..
Inevitabil m-am gandit la una din...foaaaaaaaaaarte putinele dati cand am asistat si am contribuit (minor:P) la gatit. Pui cu susa, la Corina. Se dadea puiu prin ulei...ou..ceva de genu..apoi se tavalea prin susan. Ok..voi incerca in seara asta..tot la Corina..sa ma tavalesc putin prin susan dupa frectia cu ulei de-ala. Pentru ca se pare ca devine o traditie tavalitu prin susan la Corina:P

13:06

cutremur ma!

Stiti ca majoritatea erati speriati de moarte weekendu trecut? ca o sa fie cutremur, ca ne zgaltzaie, ne mananca si ca o sa murim cu totii? Ei bine.. sambata,dupa ce dormisem toata ziua(in sufragerie, ca in dormitor cadea dulapu pe mine la un eventual cutremur),ma suna un prieten informandu-ma scurt si la obiect ca plecam la munte. Cee?? de ce? cu cine? etc. Pai noi plecam la munte..hai si tu.Aaaa...oook..?!. Am plecat la Sinaia, am dat o tura de oras, o tura de cluburi si ne-am dus apoi la Ploiesti ca mie imi era foaaaame. Era cam 2 noaptea cand primesc mesaj de la ea. Am ramas juma de minut perplex dupa care am inceput sa rad: "Daca mor in cutremur spune-le alor mei sa ma epileze, penseze, tunda si sa-mi ia mustata inainte sa ma ingroape.De asemenea, vreau sa fiu imbracata intr-o rochie de mireasa cu corset - de-aia de printesa. Sa stranga la maxim corsetul! Si voi mai avea nevoie de un mire. Sa fie X daca mai traieste. Daca nu, du-te la firma si roaga unu dintre baieti." Nu dau nume sa nu aveti motiv sa radeti de ea:P. Cred ca ii ajunge ca am ras eu de-am crapat pamantul (si nici n-am avut 8,8 grade ca si cutremuru din chile:P ). Nici daca scria testament nu iesea atata de bine. Voi ce indicatii imi lasati inainte de moarte?

12:37

oja= coaja de ou

Exceptand faptu ca azi sunt mai mult decat plutitoare(adica ma concentrez greu) si in plus mai imi e si foame(asta e chiar grav) , ma trezesc dintr-o data pe mess, in fereastra ralucai, cu o serie de chinezarii si bastonase si liniute si petarde si bilutele lumii.Am crezut la inceput ca e criza de-aia obisnuita de'a ei gen: crinaaaaaaaaaa!!!!!!!! Dar nu. "Conversatia", daca o pot numi asa, e in felu urmator:
raluca: 77
raluca: 77?"|
raluca: ]\'|]|]
raluca: \
raluca: \|
raluca: \||
raluca: \||7
raluca: 7859
raluca: 785910.
raluca: 0|
raluca: ]
eu: /:)
raluca: \'?|
raluca: \'?|
eu: ho femeie
raluca: \'?|;'\[';['/]\']
raluca: \'?|;'\[';['/]\']
raluca: \'?|;'\[';['/]\'.lop['\]]
eu: a incetat stephane si ai inceput tu?
raluca: \'?|;'\[';['/]\'.lop['\]]
raluca: ))
raluca: NOP
eu: nu pe dracu
eu: baby...
eu: vreau sa fug de'acasa
eu: !!!!!!!
raluca: am varsat pe tastarura oja
eu: cool
raluca: si ma kinuioam sa o scot
raluca: de=aia
raluca: ba
raluca: joaca unu care seamana cu ro in supernatural
eu: aaa))))))))
eu: frate)
eu: cum dracu
eu: ))
eu: acu zic de tastatura si de ou, nu de ro
eu: prea tare)))))))))
raluca: ce sa fac?
raluca: faceam si eu unghiile
eu: aa,oja , am inteles ou
raluca: nop
eu: de fapt in loc de oja, am citit coaja de ou
eu :))
eu: frate ce creier incalcit am
raluca: ))
eu: oja= prescurtarea de la coaja de ou
Deci raluca imi scria toate chinezariile alea...sa..scoata oja de pe tastatura, aka coaja de ou:)) Pe langa faptu ca abia focusez cum trebuie si am un timp de latenta destul de mare, s-a declarat: azi raluca e poetica, oja e coaja de ou, iar eu avansez in nebunie. Sfat ce mi l-a dat Rio azi dimineata: " cher little person who is more evil then me this morning .... GOOOO NUUUUDEEEEE " (se poarta nude primavara asta;) ) Da acum ce-am mai facut....iar?:D

09:52

silvia si superstitiile

In superstitii nu o intrece nimeni, evident. Ba sta nush cum pe scaun de lemn si numara pana la 10 ca sa...alunge ghinionu sau ea stie ce, ba da-napoi cu masina, in marsalier bineinteles, daca ii trece o matza neagra prin fatza masinii. Ba...sufla, scupa, deoache..sau cum s-or mai numi vrajile ei.

Silvia tare mi-e teama ca intr-o zi o sa-l busesti pe ala din spatele tau! Si ca sa fie gama completa imi trimite azi un minunat email cu superstitii, pe de'asupra si explicate:
- "Poarta ghinion sa treci pe sub o scara” – aceasta convingere vine din credinta crestina ca o scara sprijinita formeaza un triunghi cu peretele si pamantul, care simbolizeaza “Sfanta Treime”. Patrunderea prin acest triunghi este considerata o violare a Trinitatii, atragand dupa sine, ghinioane" - neinteresant
- "Pisicile negre sunt satanice” – in Egiptul Antic, zeita Bast era reprezentata de o pisica neagra, iar pentru ca preotii crestini doreau sa stearga orice urma a altor religii, si-au convins adeptii sa urasca pisicile negre, care, ziceau ei, ar fi reprezentat demoni. Din acelasi motiv, femeile care ingrijeau pisici negre, erau considerate vrajitoare." - -neinteresant (pentru silvia groaznic de interesant cu toate ca are o matza neagra in casa, aka mitifoi)
- "Daca bati in lemn, alungi raul” – grecii credeau, inca din Antichitate, ca arborii sunt insufletiti, astfel ca, daca ciocanea in tulpina unuia, spiritele bune care locuiau inauntru, veneau in ajutorul celui aflat la ananghie. Exista insa si ideea ca, batand in lemn, raul este preluat de acesta, copacul fiind mai trainic decat omul." etc etc.
As fi sters emailul si as fi ras ironic de ea, ca de obicei, daca nu citeam emailul pana la final. Ultima supersitie si cea mai cea din siru de idiotenii suna cam asa:
"Tine-ti respiratia cand treci pe langa un cimitir” – aceasta superstitie are la baza convingerea pagana ca, in preajma cimitirelor, sufletele oamenilor pot fi furate de spiritele rele, prin caile respiratorii"
Nu contest ca am avut a tz-shpea mie de criza de ras pe ziua de azi:)) . Daca ar fi sa fac ca la carte de exemplu pe langa cimitirul Bellu, unde am pozat de atatea ori si am stat ore in sir, ar presupune sa imi tin respiratia cam 2-3 statii de tramvai, cat se intinde gardul cimitirului. In felu asta ajung cu totu in lumea de dincolo, nu numai cu sufletu'. Silvia iti urez muuuuult noroc la tinut respiratia ,daca o sa treci cumva pe jos(doamne fereste) pe langa bellu, si la indeplinirea cu succes a celorlalte balarii:))

14:29

Cand imi deschid doar un ochi....

Rar mai pot aduce inapoi ce eram. Rar eman fix ceea ce sunt, si rar oamenii ma percep cum sunt. Rar mai pot sa zambesc sincer, intre toate zambetele totusi inocente, rar mai plang cu lacrimi fierbinti, caci s-au dus, fara macar sa apuc sa realizez. Rar imi mai doresc, rar mai respir cu adevarat, si rar mai simt cu adevarat. Am o continua si sigura coborare in vazduhul meu plutind invers, impanzit de sori negri care imi amortesc simturile si trairile. Mai pot sa am un zambet curat? Nu. Mai pot sa iubesc cu-adevarat? Nu. Mai pot sa rad, sa plang, sa mor sau sa traiesc, ca pan-acum din semn dumnezeiesc? Imi ignor fiecare dimineata, lenevind in soarele ce-ncearca din greu sa intre printre zabrelele mele de lemn , mari si groase, puse parca sa tina loc de scut. E unu din putinii care ma atentioneaza asupra starii de negare in care ma aflu, asupra indiferentei exagerate pe care o sorb, cu atata placere, zilnic, transformandu'ma intr-un monstru de care ma temeam cand eram mica. Nu-l simt deloc cand ma fulgera cu razele lui puternice in ochi , doar doar prind un mic semn. Nu aud surasul lui senin, ca altadata, si nu ma mai bucur cand o raza de soare imi mangaie obrazul.Nu ma mai bucur la apus cum ma bucuram inainte, nu imi mai inunda fata de zambet si nici nu ma incalzeste. Ma lasa la fel de rece cum ma gaseste dimineata; obosita, cu ochi tulburi intre cearsafuri, cu o ura imensa pe lumina lui. Ma atentioneaza, fara rezultat insa, si se intoarce inapoi pe bolta lui. Nici macar in putinele momente de luciditate nu mai sunt in stare sa ma mir, sa ma impotrivesc sau sa iau atitudine. Am sorii mei negri care ma-nfasoara in mantia'mi. Inclusiv asta am pierdut. Bucuria unei poezii citite in liceu, analizate, folosite la sute de exercitii. Nu mai simt de mult ce respir si nici n'as putea sa imi dau seama. Mi-au slabit simturile. Si asta-mi accentueaza indiferenta si, mai departe, dezvoltarea ei. Imi inchid ochii si-mi propun sa iau deciziile mai tarziu. Vreau o papadie sa suflu in ea. Si vreau sa pleci!

12:02

mai multa nebunie si exuberanta, mai mult dor, mai mult foc, mai multa ameteala, mai mult eu imprevizibila...mai mult eu...

Acum 21 de ani,intr'o sambata, vedeam prima geana de lumina.Dulce si rece de iarna; aceeasi geana de lumina ce imi inunda mie zambetul iarna. In Bucuresti, intre niste cadre medicale inapte, din cauza carora lichidul placentar mi'a ajuns in plamani.Evident, nu am nici o senzatie din ziua nasterii mele, insa, in momentul asta am impresia ca m'am nascut acum mult timp, intr'un orasel suedez mic si gri, cu o piata mare pavata cu bucati de pietre cenusii,cu oamenii care traverseaza grabiti piata mare si goala ferindu'se de frigul si ceata de dimineata,oamenii...cu inima lor de sticla ce de'abia bate. Nu stiu daca am aceasta senzatie datorita ultimelor intamplari petrecute sau datorita faptului ca mi'e imposibil sa accept rolul timpului. "Tu nu accepti ca trece.Nu vrei si nu suporti ideea ca timpul trece", imi zicea, in anul 1 de facultate, profu de economie.Oricare ar fi cauza sunt totusi convinsa ca o suflare de vreme din ziua nasterii mele se regaseste in senzatia mea de'acum. Imi place, cand anumite persoane, in anumite imprejurari imi provoaca anumite senzatii.Iubesc asta si de'abia o astept.In ultimu timp imi e atat de rara, incat nici nu imi dau seama ce devin.Ultima astfel de senzatie m'a facut sa imi ridic o spranceana si sa intreb de ce?de ce el? sau de ce aici?poate pentru ca mi'a provocat mai multe senzatii decat asta. Ador sa ma joc in paru cuiva in timp ce doarme.Sa cobor spre gat,apoi sa urc spre ochi..si sa ma reintorc cu jocul in par.Ultima data cand faceam asta, mi'a aparut o imagine brusca inaintea ochilor disparand in mai putin de o secunda.E ,probabil, de vina setea mea nepotolita de mine.Astfel, mi'am amintit de mastile sculptate in lemn, ce stau paznici de o parte si de alta a bancilor ce duc spre Greweln.Mi'a fulgerat imaginea lor inaintea ochilor, in intunericul indulcit de fum, aburi de whisky, buzele mele arzande si o lupta cu mine insami.Mi'e dor de imaginea aceea, mi'e dor de vremea cand stateam minute in sir in fata lor, analizand fiecare trasatura a fetzelor de lemn sculptate, fiecare canal sapat in lemn, mi'e dor de mine de'atunci desi realizez ca acum sunt mult mai copil decat eram atunci. A'mi fi dor joaca un rol important in existenta mea.Cu el ma culeg pe mine si ma intregesc.Pana cand o sa continuu sa imi fie dor?

09:41

2 raspunsuri posibile la un "ce faci" si nebunia mea dulceaga in zilele fara soare

Ma gandesc ades daca nebunia mea doare mai tare decat a altora.A mea doare doar cateodata, cand e silita sa infrunte realitatea. Nebunia altora insa, provoaca zambete,incruntari, ironie.

Veneam acasa cu ai mei parinti, mama , a carui pantec lipsit de ajutor la momentu potrivit, m'a silit sa respir inchisa in el, nu aer, ci lichid placentar, si cu tata care si'a dorit atat de mult sa fiu baiat, neconcepand macar ca as putea fi altceva decat baiat, incat cred ca am luat anumite insusiri specifice unui barbat: linistea contemplativa si putin ironica din timpul rabufnirii fara rost a unei femei, orgoliul, care la mine e mult mai accentuat decat al altor fete(nu e orgoliu feminin, ci orgoliu feminist) si acel curaj, sau manie care iti face ochii sa scanteieze, si esti in stare sa sfasii universul in orice moment. Bineinteles asta nu ma face mai putin feminina;din contra, ma completeaza in feminitatea mea. Veneam spre casa....drum banal,plictisitor deja. Trista, tristete seaca datorata imposibilitatii mele..sau nu, de a mai vedea inca odata doi ochi adormiti in soare si lipsei de atentie contemplativa a altora - cand patesc asta, imi pierd ochii in zare toata ziua si raman tacuta. Doar ca, dupa cum ziceam inainte, nebunia mea e diferita de a altora. Era in mijlocul aleii dintre blocuri, ne iesea a 2-a oara in cale. "-Si?..a venit domnisoara acasa?fertig primu an?" -poftim? "Pai....adica ai terminat primu an? unde esti, tot la ase-u, asa-i?si cum e in anu 2..stiti bucurestiul iti ofera o gramada de posibilitati, ca de..e bucuresti" ,zicea asta in timp ce imi ridica bluza cazuta putin dincolo de umar.I'am urmarit miscarea si apoi l-am tintuit cu o privire seaca. "-Si unde plecam in vacanta?" -?!.....plecam?(plec!) "-Aaaa..tu stateai la bunici.Pai da, nici nu e mult pana in centru,nu?2 statii?" -5! "-E pai daca o iei usor la picior faci cam 10 minute" -"Face mai mult", zise tata care nu'si pierduse inca rabdarea. Deriva brusc de la subiect fara sa pregateasca terenul.M'am uitat surprinsa, neintelegand ce inseamna inceputul acesta brusc "- Aveam io un prieten si odata l-.a intrebat pe un om maare: ce faci? si stiti ce a raspuns domnule?Navighez in absurd!" Ridica un deget in aer ca si cum ar vrea tacere,pastrand la randu lui un moment de tacere surprinzator de lung. "Auzi domnule navighez in absurd.Pai nu oricine poate zice o..oo...aaa.....un....asa ceva!"...ii luase ceva timp sa gaseasca "asa ceva"-ul. "Pai numa cineva care... cineva care cugeta si trebuie sa cugeti mereu ca ce sa faci atata timp..." Mama facuse deja cativa pasi spre a-i da de inteles ca ne cam grabim. "Ca daca nu cugeti...dar iti dai seama dom'le ....auzi...navighez in absurd....ce ...ce...ce....da!" -Da, da...cum sa nu, de acord.bine....noi ne cam grabim, trebuie sa ajungem si noi acasa; cu caldura asta nu iti mai trebuie nimic,deci la reved... " -da, da iti dai seama dom'le ca trebuie sa ai o anumita capacitate, ca nu oricine poate sa zica asa ceva.Uite, zilele astea il intrebam pe unu din baietii aia doi care tot umbla pe aici pe la gunoaie;ii stiti,nu? (...!???...)is frati ei si e cam vai de ei.Tre sa ii stiti,cum sa nu ii stiti,aia doi care tot umbla pe-aici(si, scuturandu'si mana,facu un semn cu degetu indicand un bloc).L-am intrebat pe unu din ei: ce faci? si stiti ce mi-a raspuns dom'le?? ...acum sa ma scuzati dumneavoastra ca stiti......Si il intreb ce faci si stiti ce imi raspunde?? Ma uit dupa sex ( zise mai mult in soapta si aplecat spre tata).Va dati seama dom'le ca nu a zis 'ma uit dupa femei frumoase', ca putea sa zica 'ma uit dupa femei frumoase', dar nu;s'a gandit sa faca o analogie, o metafora, va dati seama dom'le..ce....ce....ce.. Da, da bineinteles ca nu oricine poate sa gandeasca asa;ca nici unu din oamenii obisnuiti nu zice navighez in absurd.Ce, daca te duci la piata si te intalnesti cu vecinu , iti zice 'navighez in absurd'? Trebuie sa ai o anumita doza de...de...cultura si..si de inteligenta, ca..." - Da, da bineinteles, noi cam trebuie sa ple... "Numai putin domnule sa va arat lemnul dulce ca e bun pentru ceai.Stiti, cand am avut io dureri...." Eu imi dadeam ochii peste cap, pe sub ochelarii de soare care nu-i permiteau sa vada asta,iar mama inainta cate jumate de pas....dar fara succes. -Noi trebuie sa plecam, i'o scurta tata!La reverede! "-Da,da bineinteles..cum sa nu.Pai, saru'mana si succes in afaceri domnisoara,la revedere. Eram mult prea trista ca sa imi dau seama cam cat succes in afaceri mi'ar trebui mie, dar cel putin mi'am dat seama cat de dulce si de invidiat e nebunia mea!

22:31

m'am hotarat sa nu ma fac poze

bausem cateva pahare bune de sangria inainte sa imi aduc aminte ca am de cautat pieptanu.mi'am luat sacou,mi'am prins paru la spate, am iesit din bloc...fara sa ma gandesc ca nu voi stii sa ma intorc.nu m'am uitat nici macar cand am traversat strada, nu m'am uitat nici macar cand am inchis usa liftului,nici macar pe silvia nu am auzit'o. stiam ca mi'am lasat pieptanu pe scarile unei cripte parasite..pe la figura 88, si ma duceam dupa el. m'am urcat in 19 si mi'am intins picioarele pe scaunul din fata. nu vroiam sa cobor dar vroiam pieptanu(asta seamana cu costu de oportunitate).am facut o tura de gropi...am gasit scarile ...si mi'am gasit pieptanu.intentionam sa o intreb pe tanti care matura frunzele de langa zidul cimitirului si..credeam eu..m'ar fi crezut nebuna.acum ca stau sa ma gandesc mai bine cred ca m'ar fi ajutat sa il caut. l'am gasit, l'am sters de frunze si de umezeala putreda de oase sfaramate si cu el in mana am cautat iesirea si m'am urcat in tramvai.nu am mai ajuns inapoi pentru ca nu am stiut cum. In dimineata aia de vineri,care semana leit cu o dimineata de duminica ,m'am decis sa nu mai fac poze. sa nu mai pun mana pe aparat si sa nu mai imi inchid un ochi pentru a vedea mai bine...nu mai vreau sa pozez...si n'am sa mai pozez....cam aici se incheie seria mea scurta de poze.......ar trebui sa pun o cruce? umm....1999-2007 cred

21:53

Abonați-vă la: Postări (Atom)