Am in fata ochilor noaptea nesfarsita.Imi scot capul pe geam ca raceala noptii sa imi usuce ochii inundati in lacrimi.Ma intreb, daca e noapte,daca e pustiu,atat de pustiu in mine si in jurul meu, de ce aud zgomot infernal de fiare ce se rostogolesc fortat pe sina de tren...De ce nu e liniste muta, da ce nu incremeneste fiinta in raceala noptii, de ce nu imi sunt paralizate simturile si mintea. Lethe ne inunda atunci cand nu vrem, cand ne e zambetul larg in soare si ne pierdem de fericire.De ce nu ne inunda atunci cand ne sufocam de tristete,atunci cand vrem sa uitam si sa ne uitam ..si atat! Ma uit iar in noaptea nesfarsita si zgomotoasa si incep sa disting intunericul.Il vad clar acum, ca nu mai am pic de lacrima in ochi;mi s'au rostogolit toate din ochi, absolut toate, intr'o camera rece si pustie din caminul 1 Hasdeu;o camera goala cu pereti albi ca de spital,deasupra usii careia scria "Loc pentru fumat".De'asta nu mai am acum ochii inundati in lacrimi si vad cum ma inunda intunericul, rece si negru ca moartea,incepand sa ma metamorfozeze.Imi inlocuieste caldura si iubirea din suflet cu raceala lui vesnica si vitrega.Imi sufla inghetul in vene, dureros de dulce si insuportabil de rece.Intunericul ma condamna la tristete si nu'mi ramane decat sa privesc din nou, cu niste ochi goi, de gheata,nesfarsita noapte cu intunericul ei rece si negru ca moartea. Intunericul pregateste terenul pentru Lethe.ma face blazata si'mi da o privire pustie, ironica pentru ca Lethe sa ma inunde din plin.Deocamdata e intunericul.Cand va fi Lethe voi iesi din apa ei, cu suvoaiele curgandu'mi de pe fata si din par.O sa fiu din nou, ca alte dati,un crin alb sarutat de soare, fericita ca pot iubi lumea,fericita ca ma pot bucura de lucrurile marunte peste care altii trec nepasatori, mie aducandu'mi fericire in plus, fericita ca nu sunt rea si ironica si fericita ca iubesc si mai ales ca stiu sa iubesc.N'o sa uit seara de mai, pentru ca o urasc. (Tu lume care nu stii sa iubesti si sa apreciezi nimik....get a life!)

De cand sunt mica mi'au placut doua lucruri in mod deosebit: sa primesc sticlute cu parfum si pauzele de careu.Sticlutele erau mici si frumoase, cu miros nu neaparat pe gustul meu, dar special.Cea mai frumoasa sticluta cu parfum, cu cel mai frumos parfum a fost prima sticluta cu parfum,primita pe la 7 ani de la o frantuzoaica.Aveam 7 ani si ceva, respiram aerul de munte prin fereastra larg deschisa si auzeam paraul zbatandu'se agitat in spatele casei-zgomot ce o sa'mi ramana mereu in minte-in timp ce una din frantuzoaice isi indrepta genele cu un aparat asemanator celui ce le face azi curbate.Avea paru lung si drept si se privea in oglinda cu rama grea de lemn masiv, in timp ce cealalta frantuzoaica isi rascolea bagajul in cautarea a ...a ceva,ce asteptam cu sufletul la gura.Cand frantuzoaica din oglinda termina de indreptat genele, cealalta,a carei fizionomie a fetei se asorta perfect cu o bereta,imi intinse, cu ochi sclipitori,o sticluta mica de parfum fin, iar eu, tot cu ochi sclipitori,neindraznind parca sa ating sticluta,ii priveam fata de frantuzoaica frumoasa in frumusetea ei aparte, prin lichidul auriu din sticluta.Mi'a intins'o, cu un zambet larg si cu un " voila" si mi'a pus sticluta in pumnul meu mic de fetita cu ochi caprui. De mica am fost o fetita care primea sticlute de parfum, mici si delicate.Foarte rar foloseam parfumul din sticluta...Le pastram asa cum le primeam, ca pe ceva sfant.Acum 2 ani si ceva, de Florii, consider eu ca s'a sfarsit acea perioada in care am fost o fetita cu ochi caprui cu multe sticlute de parfum.Ultima data am primit doi trandafiri de sticla,plini cu parfum.Asemanator sticlutelor precedente, nu le'am consumat parfumul, dar le'am pastrat. Ceea ce nu pot sa imi explic nici acum e faptul ca nu am putut pastra sticlutele pana in momentul de fata.Probabil ca acum as fi avut o impresionanta colectie de sticlute cu dop auriu, cu pompita, cu design si sculptura rar intalnita. Dar, mereu, in pumnul meu mic de fetita cu ochi caprui nu incapea decat o singura sticluta de parfum.Le tineam in pumn, una cate una, si le strangeam pana ce, in timp, se faceau mici si se comasau cu mine.De aceea nu mi'a mai ramas nici macar o sticluta cu parfum.Firele lor translucide care ascundea acea licoare colorata mi se infiltrau pe sub piele si se uneau cu tesutul meu tot de fire translucide ca de sticla,din cauza caruia paream uneori stravezie.Frantuzoaica pe care am intalnit'o la 7 ani mi'a pus in mana prima sticluta cu parfum.Iar bunica mea a incheiat acest ciclu acum ceva vreme.Ani de'a randul am fost eu insami o sticluta de parfum.Caci fiecare sticluta inchisa si inghitita de pumnul meu iti intindea tenebrele viorii si ma invaluia in farmecul ei.Lichidul colorat si fierbinte mi se prelingea, de pe gura sticlutei, in vene si ma facea sa imi pierd mintea intr'un abur colorat.Imi indulcea buzele si ochii, si pumnul meu mic de fetita cu ochi caprui se deschidea gata sa soarba urmatoarea sticluta de parfum. Am adunat atatea sticlute de parfum si tot atatea pumnul meu mic inghitea cu aviditate, ca mai apoi sa imi strabata venele si corpul.De ani de zile curge prin mine lichidul parfumat al sticlutelor dilatate in carnea mea stravezie, incat amestecul acela de parfumuri a devenit un singur parfum.EU! Nu mai sunt o fetita cu ochi caprui si pumn mic, ci o fata cu gene lungi si negre, mirosind a crini...

Imi pun un picior inaintea celuilalt si pasesc atenta sa nu imi pierd echilibrul.Imi pierd privirea, printre genele lungi, in soare.Vad doar un manunchi orbitor de raze...Ma legan in hamac, cu capul lasat pe spate in timp ce soarele imi vrajeste ochii.Leganata de hamac alternez clipele in care imi soarbe ochii raza de soare prea puternica pentru pupila mea, care mai mult nu se poate inchide,cu momentele in care soarele se ascunde dupa trunchiul de copac,care imi sustine hamacul.Imi pun o mana sub cap si imi las un picior sa alunece in afara hamacului si imi continuu leganatul in bataia soarelui si in umbra dulce a trunchiului de copac... Imi place sa stau pe marginea sufletului meu.Si de cate ori fac asta mi se insenineaza chipul si devin extrem de frumoasa.Stau pe marginea sufletului meu,provocand aburul nervos ce iese la suprafata si ma imbie.Imi arunc gandul in sus ca pe o artificie mica plina de sclipiri,imi inund pieptul cu jale de fluier si imi dau drumul;..cad,ca intr-un cavou,intr-o cadere lunga, muta, in sufletul meu.Pregatesc caderea ca pe un ritual sfant ce ma intregeste mereu si-mi inunda fata cu un zambet de soare, si cad pentru a ramane mult timp in tacere, in tacere surda, acolo. Imi place sa stau pe marginea sufletului meu...

Intre seminarul tinut de cei de la BNR si seminarul tinut de cei de la ECDL(deoarece nu am notiunea timpului si mi'e imposibil sa dau o data sau o zi, o sa folosesc drept reper orele alea de bla bla optionale in care ori te invata sa minti ori..sa te'ngropi in kestia asta numita bucuresti) ma intrebam cum am ajuns la 19 ani.despre cat timp imi ia sa ajung la 19 ani as putea scrie 2938475 miliarde de cuvinte;dar avand in vedere ca pentru asta mi'ar trebui multa pasta sau multa rabdare,o sa rezum la mai putin.facand o comparatie intre anii anteriori, sau cu cei de varsta mea, realizez ca nu mi'a luat mult sa ajung la 19 ani....am terminat primu an de ase si sunt anu2("aa...esti anu 2..pai ai 21 de ani, nu?"..."nu, am 19"),mi'am terminat cursu de foto, mi'am permis sa fiu mai libera,mai lenesa,mai zanatica,mai indragostita,mai creativa,mai fericita ca oricand - si asta nu datorita faptului ca am terminat liceu, am inceput facultatea si am trait parca inconstient,de una singura, in..(mi'e sila de el)bucuresti, ci pentru ca am 19 ani, si fiecare numar de ani a avut o semnificatie aparte pentru mine - mi'am permis sa iubesc un fotograf,am mers la 2 noaptea cu picioarele prin apa,singura sau nu, cautand scoici sau cautand mana mea in mana lui,am fost de'opotriva si fotograf si model,am fost fericita si am fost groaznic de trista, am stiut sa ma bucur de orice raza de soare care ajungea pe obrazul meu, mi'am permis sa fiu...exact asa cum am vrut sa fiu...eu!degeaba imi spun ei sa raman aceeasi,degeaba le convin intr'un anumit moment de timp.eu,eu..nu ma pot abtine de la metamorfoza,mai mult psihic, intelectula si emotional vorbind.sunt eu...eu la 19 ani!!