Imi pun un picior inaintea celuilalt si pasesc atenta sa nu imi pierd echilibrul.Imi pierd privirea, printre genele lungi, in soare.Vad doar un manunchi orbitor de raze...Ma legan in hamac, cu capul lasat pe spate in timp ce soarele imi vrajeste ochii.Leganata de hamac alternez clipele in care imi soarbe ochii raza de soare prea puternica pentru pupila mea, care mai mult nu se poate inchide,cu momentele in care soarele se ascunde dupa trunchiul de copac,care imi sustine hamacul.Imi pun o mana sub cap si imi las un picior sa alunece in afara hamacului si imi continuu leganatul in bataia soarelui si in umbra dulce a trunchiului de copac... Imi place sa stau pe marginea sufletului meu.Si de cate ori fac asta mi se insenineaza chipul si devin extrem de frumoasa.Stau pe marginea sufletului meu,provocand aburul nervos ce iese la suprafata si ma imbie.Imi arunc gandul in sus ca pe o artificie mica plina de sclipiri,imi inund pieptul cu jale de fluier si imi dau drumul;..cad,ca intr-un cavou,intr-o cadere lunga, muta, in sufletul meu.Pregatesc caderea ca pe un ritual sfant ce ma intregeste mereu si-mi inunda fata cu un zambet de soare, si cad pentru a ramane mult timp in tacere, in tacere surda, acolo. Imi place sa stau pe marginea sufletului meu...
