De cand sunt mica mi'au placut doua lucruri in mod deosebit: sa primesc sticlute cu parfum si pauzele de careu.Sticlutele erau mici si frumoase, cu miros nu neaparat pe gustul meu, dar special.Cea mai frumoasa sticluta cu parfum, cu cel mai frumos parfum a fost prima sticluta cu parfum,primita pe la 7 ani de la o frantuzoaica.Aveam 7 ani si ceva, respiram aerul de munte prin fereastra larg deschisa si auzeam paraul zbatandu'se agitat in spatele casei-zgomot ce o sa'mi ramana mereu in minte-in timp ce una din frantuzoaice isi indrepta genele cu un aparat asemanator celui ce le face azi curbate.Avea paru lung si drept si se privea in oglinda cu rama grea de lemn masiv, in timp ce cealalta frantuzoaica isi rascolea bagajul in cautarea a ...a ceva,ce asteptam cu sufletul la gura.Cand frantuzoaica din oglinda termina de indreptat genele, cealalta,a carei fizionomie a fetei se asorta perfect cu o bereta,imi intinse, cu ochi sclipitori,o sticluta mica de parfum fin, iar eu, tot cu ochi sclipitori,neindraznind parca sa ating sticluta,ii priveam fata de frantuzoaica frumoasa in frumusetea ei aparte, prin lichidul auriu din sticluta.Mi'a intins'o, cu un zambet larg si cu un " voila" si mi'a pus sticluta in pumnul meu mic de fetita cu ochi caprui. De mica am fost o fetita care primea sticlute de parfum, mici si delicate.Foarte rar foloseam parfumul din sticluta...Le pastram asa cum le primeam, ca pe ceva sfant.Acum 2 ani si ceva, de Florii, consider eu ca s'a sfarsit acea perioada in care am fost o fetita cu ochi caprui cu multe sticlute de parfum.Ultima data am primit doi trandafiri de sticla,plini cu parfum.Asemanator sticlutelor precedente, nu le'am consumat parfumul, dar le'am pastrat. Ceea ce nu pot sa imi explic nici acum e faptul ca nu am putut pastra sticlutele pana in momentul de fata.Probabil ca acum as fi avut o impresionanta colectie de sticlute cu dop auriu, cu pompita, cu design si sculptura rar intalnita. Dar, mereu, in pumnul meu mic de fetita cu ochi caprui nu incapea decat o singura sticluta de parfum.Le tineam in pumn, una cate una, si le strangeam pana ce, in timp, se faceau mici si se comasau cu mine.De aceea nu mi'a mai ramas nici macar o sticluta cu parfum.Firele lor translucide care ascundea acea licoare colorata mi se infiltrau pe sub piele si se uneau cu tesutul meu tot de fire translucide ca de sticla,din cauza caruia paream uneori stravezie.Frantuzoaica pe care am intalnit'o la 7 ani mi'a pus in mana prima sticluta cu parfum.Iar bunica mea a incheiat acest ciclu acum ceva vreme.Ani de'a randul am fost eu insami o sticluta de parfum.Caci fiecare sticluta inchisa si inghitita de pumnul meu iti intindea tenebrele viorii si ma invaluia in farmecul ei.Lichidul colorat si fierbinte mi se prelingea, de pe gura sticlutei, in vene si ma facea sa imi pierd mintea intr'un abur colorat.Imi indulcea buzele si ochii, si pumnul meu mic de fetita cu ochi caprui se deschidea gata sa soarba urmatoarea sticluta de parfum. Am adunat atatea sticlute de parfum si tot atatea pumnul meu mic inghitea cu aviditate, ca mai apoi sa imi strabata venele si corpul.De ani de zile curge prin mine lichidul parfumat al sticlutelor dilatate in carnea mea stravezie, incat amestecul acela de parfumuri a devenit un singur parfum.EU! Nu mai sunt o fetita cu ochi caprui si pumn mic, ci o fata cu gene lungi si negre, mirosind a crini...
